Existenta Lui Dumnezeu

Biblia nu demonstrează, ci doar proclamă existența lui Dumnezeu (Gen. 1.1). Faptul existenței lui Dumnezeu trebuie admis, deoarece el:
• este un adevăr fundamental (credința în existența lui Dumnezeu precede credința în Biblie);
• este esența credinței (asigură înțelegerea Scripturilor și stabilirea unei relații personale cu Dumnezeu - Evr. 11.6);
• este înscris în om (sesizează conștiința și poate deveni acuzator în ziua judecății Rom. 1.19-20).

Omul poate ajunge la o anume cunoaștere a lui Dumnezeu:
• nu prin propria sa inițiativă și capacitate intelectuală, ci
• numai în măsura în care Dumnezeu i-o oferă (1 In. 5.20).

Dumnezeu Însuși este sursa cunoașterii cu privire la El, astfel:
• El luat inițiativa de a Se revela pe Sine omului;
• El a creat limbajul necesar comunicării revelației de Sine;
• El l-a creat pe om cu capacitatea de a recepționa și înțelege revelația divină.

Prin Scriptură, Duhul Sfânt ne descoperă, parțial dar exact, Cine este, cum este și ce vrea Dumnezeu de la noi.
„Dacă Dumnezeu nu ar iniția această revelație de Sine, nu ar exista nici o posibilitate pentru om să-L cunoască. Ființa omenească trebuie să se subordoneze mai întâi Dumnezeului pe care vrea să-L cunoască, spre deosebire de alte domenii ale cunoașterii, în care omul se plasează de obicei deasupra obiectului studiat” (C.C. Ryrie)

Dumnezeu S-a revelat omenirii progresiv, pe mai multe căi, care pot fi grupate în două tipuri de revelație, complementare: (1) revelația generală și (2) revelația specială.

Revelația generală, numită și revelație naturală, este acea cunoaștere despre Dumnezeu oferită de El tuturor oamenilor, din toate timpurile și din toate locurile,
• prin creația Sa: slava Sa (Ps. 19.1), puterea și supremația Sa (Rom. 1.20), natura Sa divină (Rom. 1.20), providența Sa (Fapte 14.17), bunătatea Sa (Mat. 5.45), inteligența Sa (Fapte 17.29), existența Sa (Fapte 17.28);
• prin conștiința umană: voia Sa morală (Rom. 2.14-15);
• Unii consideră că și istoria este o formă de revelație generală, care se reflectă în împlinirea cu exactitate a profețiilor privind destinul multor popoare din vremurile biblice.